Progres sau regres?

Astăzi aleg să discut despre prezentul și viitorul tehnologiei : progres sau regres?

Vă spun de la început că va urma o introducere pentru a înțelege de ce nu numai tableta are touchscreen, ci și laptopul din ziua de azi ("inutil" pe un laptop, după cum cred unii).

Începem cu primele calculatoare - mari, grele, și mergeau cu viteza melcului. Au urmat primele telefoane mobile accesibile publicului - "cărămizi" cu semnal. Treptat, amândouă au inceput să se dezvolte. Ecran color, bluetooth, GPRS, EDGE, 3G, tastatura QWERTY, touch screen rezistiv, touch screen capacitiv la telefoane, iar la calculatoare ecranul LCD, memorie RAM mai mare, procesoare de frecvență și cache mai mare, au apărut laptopurile, SSD-ul etc.  Aici s-a ajuns la un punct critic: laptopurile sunt prea mari, destul de scumpe, și bateria nu ține prea mult. În schimb, telefoanele sunt ieftine, au un ecran destul de mic, puterea de procesare este mică, sunt prea multe limitări.

Producătorii au ales să îmbine laptopul cu telefonul. Ce-a ieșit? Pe de o parte, tableta. Da, aceea cu ecran mare, care face furori în ulttima vreme. Pe de altă parte, laptopurile cu ecran tactil. Mai bine zis, ultrabook-uri cu ecran tactil.

Dacă voi întreba un om oarecare de pe strada, ce ar prefera să aibă, o tabletă sau un ultrabook cu touchscreen, garantat va alege prima variantă. Iar ca motivație a alegerii facute, va preciza portabilitatea tabletei, în defavoarea greutății mai mare și a utilității minime a ecranului tactil al ultrabook-ului.  Părerea mea este că fiecare cu ce are nevoie - acel om vrea ceva simplu și la îndemână.

Trebuie să facem o separație bine definită între o tabletă și un ultrabook cu touch: tableta se apropie mai mult de telefon, în general are în plus față de un smartphone doar un ecran de o dimensiune mai mare. În schimb, ultrabook-ul cu touch este un laptop ușor, care are un ecran touchscreen capacitiv mai mare decât a unei tablete, dar mai mic decât a unui laptop obișnuit, dar cu o memorie de stocare a datelor mare, împreună cu un procesor puternic. Acum că am stabilit ce este fiecare, putem să stabilim ce putem face cu fiecare: cu tableta în general putem să ne jucăm, să ne uităm la filme, ori să socializăm pe facebook; cu mici excepții, nimic mai mult. Cu ultrabook-ul, în schimb, putem face ce putem face pe oricare laptop sau calculator obișnuit. Pe deasupra, putem interacționa cu sistemul de operare, cu ajutorul ecranului tactil.

Acum revenind la titlul postării - Progres sau regres? - mă voi axa pe ecranul tactil la un ultrabook. Știu că multora li se va părea o inutilitate, dar nu judecați cartea după copertă.
Un punct de plecare va fi Windows 8. Probabil ați văzut câtă vâlvă a făcut acest sistem de operare în ultimul timp. Ce-i drept, Windows trebuia să scoată ceva nou, și a ales interfața care merge brici cu touch-ul. Trebuia o schimbare. Parcă îți este lene câteodată să te duci cu mouse-ul până la icon-ul din dreapta jos, să vezi ce rețele wireless există în zonă. Parcă ți-ar fi mai ușor sa desenezi o mașină în paint, direct pe ecran, decât cu mouse-ul. Chiar nu ați pățit vreodată să vreți să apăsați direct pe ecran să se întâmple ceva?

Acesta este viitorul, să apăsăm cu degetul pe ecran și să apară un punct. Vedeți doar că toți producătorii se bat să scoata gadgeturi care mai de care cu touchscreen. De ce să nu punem un ecran tactil și pe un laptop? Unii vor spune că este un regres, că trebuie să trecem de la laptop la tabletă, sa nu ne mai concentram să îmbunătățim laptopurile. Dar răspunsul este că tableta nu va înlocui niciodată laptopul.

Marele avantaj al touch-ului pe laptop este că acesta este un suplinitor față de ce are unul fără touch. Vei dori să scrii rapid un text? Niciodată nu vei reuși să scrii mai rapid decât pe o tastatură fizică qwerty. Vei dori să joci un joc complex? Niciodată nu vei putea fără o tastatură complexă. Așadar, notebook cu ecran tactil ≠ tabletă.

M-am abătut mai mult cu explicarea si cu comparatia cu tableta, deoarece unii chiar cred că tableta este sfântă, iar touch-ul pe ecranul unui laptop este cea mai mare idiotenie.

De exemplu, noile ASUS VivoBook S200 și S400, au ecrane tactile de 11.6” si 14”, și sunt optimizate pentru Windows 8 . Cu un astfel de ultrabook te poti bucura de un laptop normal, adaugand un ecra tactil cu care care poti interactiona.

Știți ce mai are un ultrabook VivoBook? Un touchpad mare, iar difuzoarele sunt proiectate ca pentru un laptop mai mare. E exact un laptop micuț care poate să facă multe :) Fiind un ultrabook de luat cu noi oricând, trebuie să ne putem baza pe un cloud, mai bine zis pe ASUS WebStorage, gratuit timp de trei ani, cu o memorie de 32GB.

Intr-o lume a ecranului tactil, nu putem sta pe loc cu laptopurile. Trebuie să le îmbunătățim. A venit vremea sa punem touch cam pe tot ce ne înconjoară.
În acest moment, recunosc, utilitatea touch-ului la un laptop este destul de redusă, dar era necesară această adaptare.Trebuie să interacționăm cu suprafața tactilă. Dar în viitor, mi-ași dori din tot sufletul ca laptopul să îndeplinească perfect 2 funcții : laptop când am nevoie de complexitatea și rapiditatea tastaturii fizice, împreună cu marea putere de procesare, și de tabletă, atunci când întorc ecranul, pentru a putea interacționa ușor cu micile jocuri, pe ecranul tactil, de a vedea filme, ori de a derula timeline-ul de la facebook :)

Acest articol a fost scris în cadrul concursului www.blogwars.ro.