Dacia R52319 Nova T

Astăzi am ales să abordez subiectul "Mașina mea".

Mașina mea – sau să-i spunem pe nume, Dacia R52319 Nova T. O bătrânică dacie din anii 1997, dar cu spirit tânăr. Și când spun tânăr, mă refer la motorul de 1,6L de 71CP si 125Nm, care poate concura cu motoarele noi :)

Achiziție

Mașina a ajuns pe mâinile părinților mei într-o primăvăratică zi de februarie, în anul 2009, în urma unui schimb cu o altă mașină. La prima vedere, era o mașină in stare relativ bună, dar excesiv de tunată, începând de la bec iluminare compartiment motor până la un ciudat bec ce scotea sunete când se cupla în treapta MR.

Mai întâi o schimbare

In primă fază am scos de pe ea tot ce părea “kitsch”, urmând a adăuga lucruri utile – cum ar fi un bec iluminare în portbagaj, ori deschiderea electrică din interior a portbagajului. Urmând să obțin carnetul de conducere în 2011, mașina a ajuns să fie condusă mai mult de mine.

Ce îmi place la ea?

Forma caroseriei. Iubesc forma caroseriei. Unii zic că este prea “pătrățoasa”, dar la un studio amănunțit nu este chiar așa. Oricum, gusturile nu se discută. Nici mie nu îmi plac cum arata unele mașini, dar alții le adoră.

Probleme

Așezați-vă bine, aici am ce povesti. Că deh, mașină veche, probleme vechi :(

Prima problemă serioasă: treapta a II-a, turație mare, a sărit o tijă culbutoare admisie. Săraca a chinuit vreo 4 km in 3 pisoane, până a ajuns acasă. Când m-am pus pe reglat jocul la supape, am descoperit că nici un joc nu era corect. După ce au fost reglate a pornit brici :)

Mersul neregulat al motorului. Clar era vina carburatorului. După câteva ore de documentare, am dat jos carburatorul și l-am curățat. Numai eu știu cât de murdar era, fusese neglijat mulți ani :(

Huruit în mers. Persista un huruit în mers, la roata stânga față, în special la viteze mari și la curbe. Deoarece nu am avut sculele necesare, mașina a fost la un service – problema, în imaginea de mai jos. Recunosc, am nimerit câteva gropi zdravene pe drumurile frumoasei noastre patrii.

Eșapamentul. Prima țeavă care unește evacuarea motorului cu intermediara, sau cum se spune popular, saxofonul, era destul de ciuruit în zona unei mici denivelări, înainte de a se îmbina cu intermediara. Nu mă așteptam să țină mult, dar nici să se rupă în timpul mersului, astfel încât acel capăt rupt împreună cu toba intermediară să atârne la nici 5 cm de asfalt. Norocul a fost că mai erau 200 de metri până acasă :D

Datorită stării degradate am decis că întregul eșapament trebuie schimbat. Dupa o investitie majoră chiar și în cel mai ieftin eșapament, dau de cea mai mare problemă:  toba intermediară este prea lungă – de fapt nu ea era problema, deoarece se folosea pentru SupeRNova. După un mic scandal cu magazinul de unde fusese cumpărată, mi se spune clar: nu se mai fabrică intermediară de nova! Un răspuns pe care nu ar vrea să-l audă nici un conducător auto, că nu se mai fabrică vreo piesă pentru mașina deținută. Cum nu era să lăs mașina fără eșapament, singura soluție a fost tăiere unei bucăți pentru a-i scurta lungimea. Măcar a funcționat și funcționeaza în continuare :)

Amestec răcire împroșcat. Se aprinde în bord becul de la sistemul de răcire. Oprit mașina, constatat sub capotă că cel puțin jumătate de litru a fost împroșcat prin îmbinările sistemului de răcire. Norocul a fost că eram tot aproape de casă. Și acum mă gândesc că am dat 15 lei pe un termostat ce nu a ținut nici jumătate de an.

Termocuplă defectă. După ce aceasta nu a mai funcționat, au iesit aburi din radiator. Am înlocuit termocupla cu un buton ce trebuia să-l apăs când mergeam la un drum mai lung, asta până după vreo două luni când am găsit să cumpăr o termocuplă (greu se mai găsesc!).

Cupla de MR din cutie începuse să facă fițe. Răspuns magazine: nu se mai fabrică de câțiva ani! Am înlocuit-o cu o soluție neortodoxă, dar măcar funcționează. Până începe sa mai curgă câteva picături de lichid din cutia de viteze pe acolo ( momentan nu am nici o soluție de a o rezolva) :(

Pierderi de ulei motor. Motorul nu “păpa” ulei, deci pe undeva curgea. Pe unde? Pe la capacul culbutorilor (inginerii Dacia au zis să mai reducă din greutate, deci a fost făcut din aluminiu, însă s-a deformat în timp, astfel încât după ce am schimbat 2 garnituri noi și am pus silicon tot mai curgea), dar și pe la baia de ulei (și nu nesemnificativ, sub mașină cam era baltă de ulei, pierzând chiar până la 200ml la 15 km! ). Rezolvarea a fost cât se poate de simplă – am folosit în loc de silicon de etanșeizare roșu, unul de culoare neagră, de vreo 3 ori mai cauciucat când se întărea. Recunosc, a fost o investiție foarte bună, 3 ore de muncă și 7 lei siliconul, după 10 litri de ulei completați (1 L ulei = 21 lei).

Într-o vară am fost mai liber și m-am pus pe desfăcut aproape tot. Mașina arăta de parcă urmează să fie dată la fier vechi. Fără tapițerie, fără scaune, cablajele electrice desfăcute, partea superioară a motorului lipsă. Cred că orice pasionat care a făcut o recondiționare totală/aproape totală a mașinii a ajuns în punctul în care s-a întrebat: la cum arată în acest moment mașina, o fac bună sau o desfac complet?

Am descoperit numeroase zone de rugină. Acolo unde a fost nevoie s-a intervenit cu sudură, dar în mare parte a fost grunduită.

Cel ce o “tunase” a lăsat o sumedenie de cabluri tăiate aiurea, astfel încât am fost nevoit să desfac întregul cablaj pentru a-l reface. În plus, am adus unele înbunătățiri, deci a fost nevoie și de alte cabluri adăugate.

Motorul a fost desfăcut la partea superioară, datorită unor zgomote suspecte, consumului mare de combustibil și bujii pline de calamină. Scopul a fost segmentarea. Nu mic a fost șocul când am văzut următoarul lucru la o cămașă piston (las fotografia să vorbească, cei din domeniu știu problema...) :

Întreținerea mașinii

Deoarece marea majoritate a operațiilor le fac eu, punând la calcul doar consumabilele și eventualele piese defecte, nu sunt ani în care întreținerea să coste mai mult de 150 lei. Eu zic că este o sumă modică, având în vedere că pun mai mult suflet la reparații, și am mai multă grijă de ea.

De ce țin atât de mult la această mașină?

Așa cum am spus mai sus, îmi place la nebunie cum arată aceasta mașină. Pur și simplu pentru formele ei exterioare. O sa vă gândiți că nu îmi place interiorul. Sincer să vă spun, interiorul fabricat de firma dacia nu mi-a plăcut niciodata, așa că l-am modificat acolo unde s-a putut, pentru a-mi fi pe plac și pentru a fi cât mai ușor de întrebuințat.

Deoarece țin atât de mult la ea, prefer ca aproape toate modificările și reparațiile sa fie făcute personal, deoarece nimeni nu cunoaște mai bine această mașină decât mine. Câteva luni a durat recondiționarea, în condițiile în care nu puteam să lucrez zilnic, în special datorită vremii, neavând un garaj unde să lucrez.

Pe lângă un bun partener de drum această mașină mi-a deschis și drumul spre viitor. Mulțumită ei am învățat atâtea lucruri despre mecanică, îndrumându-mă să aleg și facultatea de Mecanică la care sunt student. Această mașină mi-a deschis cu adevărat pasiunea pentru mașini și pentru tot ce reprezintă ele. Mulumită ei acum înaintez spre meseria de mecanic auto. Mulțumită ei într-un viitor apropiat am să lucrez la mașini cu atâta pasiune cum lucreaza cei de la service-ul auto Iovi din Cluj. Numai oamenii pasionați pot oferi o experiență cât mai plăcută la service,  pot ajuta oamenii și companiile să își înțeleagă, să își întrețină și să își repare mașinile corespunzător, așa cum sunt cei de la Iovi.